Despre IPv6

Ce este IPv6 ?

Protocolul de internet versiunea 6 (IPv6) este un protocol de nivel de rețea care permite comunicații de date prin intermediul unei rețele cu comutare de pachete.

Comutarea între pachete implică trimiterea și primirea de date în pachete între două noduri dintr-o rețea. Standardul de lucru pentru protocolul IPv6 a fost publicat de Internet Engineering Task Force (IETF) în 1998. Specificația IETF pentru IPv6 este RFC 2460. IPv6 a fost destinat să înlocuiască protocolul de internet versiunea 4 (IPv4) pe scară largă, care este considerat drept coloana vertebrală a internetului modern. IPv6 este adesea denumit "Internet de ultimă generație" datorită capacităților sale extinse și creșterii sale prin implementările recente la scară largă. În 2004, Japonia și Coreea au fost recunoscute ca având primele implementări publice ale IPv6.

Creșterea explozivă a dispozitivelor mobile, inclusiv a telefoanelor mobile, a calculatoarelor portabile și a dispozitivelor portabile wireless, a creat nevoia de blocuri adiționale de adrese IP. În prezent, IPv4 suportă un maxim de aproximativ 4,3 miliarde de adrese IP unice. IPv6 acceptă 10 ²⁸ (79 228 162 514 264 337 593 543 950 336) mai multe IP-uri decat IPv4.

O adresă IPv6 este reprezentată ca opt grupuri de patru cifre hexadecimale, fiecare grup reprezentând 16 biți (doi octeți, un grup uneori numit și hextet). Grupurile sunt separate prin coloane (:). Un exemplu de adresă IPv6 este: 2001:0db8:85a3:0000:0000:8a2e:0370:7334

Toate pachetele noastre de hosting includ si o adresa IPv6.

Progresele recente în tehnologia rețelei, inclusiv traducerea adreselor de rețea (NAT), au diminuat temporar urgența pentru noi adrese IP, însă estimările recente indică faptul că adresele IPv4 ar putea fi epuizate.

IPv6 și IPv4 au o arhitectură similară. Majoritatea protocoalelor pentru straturile de transport care funcționează cu IPv4 vor funcționa și cu protocolul IPv6. Cele mai multe protocoale ale straturilor de aplicație sunt de așteptat să fie interoperabile și cu IPv6, cu excepția notabilă a protocolului de transfer de fișiere (FTP). FTP utilizează adrese de straturi de rețea încorporate pentru a facilita transmiterea datelor. O adresă IPv6 constă din opt grupe de patru cifre hexazecimale. Dacă un grup constă din patru zerouri, notația poate fi redusă utilizând doua puncte (:) pentru a înlocui zerourile.

Un avantaj principal al IPv6 este creșterea spațiului de adrese. Lungimea pe 128 de biți a adreselor IPv6 reprezintă un câștig semnificativ față de lungimea de 32 de biți a adreselor IPv4, permițând un număr aproape nelimitat de adrese IP unice. Dimensiunea spațiului de adrese IPv6 îl face mai puțin vulnerabil la activități rău intenționate, cum ar fi scanarea IP. Pachetele IPv6 pot suporta o încărcătură utilă mai mare decât pachetele IPv4 care au ca rezultat creșterea traficului și eficiența transportului.

O îmbunătățire esențială fata de IPv4 este suportul nativ pentru dispozitivele mobile. IPv6 acceptă protocolul Mobile IPv6 (MIPv6), care permite dispozitivelor mobile să comute între rețele și să primească o notificare în roaming, indiferent de locația fizică. MIPv6 este un semn distinctiv al protocolului și a fost specificat ca o cerință fermă în timpul proiectării IPv6. IETF are specificații separate pentru MIPv6 care detaliază structura datelor, mesajele și cerințele de securitate.

Configurarea automată este un alt accesoriu IPv6 care este considerat un avantaj deosebit pentru administratorii de rețea. Dispozitivele IPv6 se pot configura automat în mod automat atunci când sunt conectate cu alte dispozitive IPv6. Sarcinile de configurare care pot fi efectuate automat includ atribuirea adreselor IP și numerotarea dispozitivelor. Un router IPv6 are capacitatea de a-și determina propria adresă IPv6 utilizând parametrii de adresare a stratului de legătură de date. IETF a emis RFC 2462 pentru a stabili linii directoare pentru auto-configurarea IPv6.

Protocolul IPv6 se deosebește de IPv4 având măsuri de autentificare și măsuri de confidențialitate sporite. Securitatea IPSec este încorporată în caietul de sarcini IPv6 pentru a gestiona criptarea și autentificarea între gazde. Acest cadru construit în securitate permite traficul securizat de date între gazde care este independent de orice aplicație de pe fiecare gazdă.

Implementarea IPv6

Atunci când implementați IPv6, este important să verificați dacă toate echipamentele din rețea dintre conexiunea la internet și dispozitivul care va gestiona sau traduce traficul IPv6 sunt compatibile cu IPv6.
De asemenea, este important să verificați dacă toate softurile care se ocupă de adresele IP sunt compatibile cu IPv6. Aceasta include sisteme de operare, aplicații de server și aplicații de asistență, precum analizoare de fișiere jurnal, instrumente de securitate, instrumente de gestionare etc. Acest lucru este desigur relevant numai în cazul în care aceste sisteme văd adrese IPv6

Când implementați IPv6 în propria rețea, veți avea nevoie de adrese IPv6 și de o conexiune IPv6 la internet. De obicei ISP-ul dvs. vă poate oferi ambele. Când obțineți atribuirea adreselor IPv6, acesta va fi, de obicei, de dimensiunea unui bloc de adrese /48. Aceasta înseamnă că aveți 65.536 de sub-rețele disponibile, cu un număr aproape nelimitat de adrese IPv6 per subrețea. Elaborarea unui plan de adresare pentru rețeaua dvs. este importantă pentru o implementare structurată și gestionabilă.
Înainte de a implementa IPv6 în rețeaua dvs. de producție, este bine să construiți un mediu de laborator pentru a testa și experimenta cu IPv6. Asigurați-vă că sunteți confortabil cu rularea unei rețele IPv6
Asigurați-vă că includeți monitorizarea funcționării IPv6, accesibilitatea și performanța serviciului dvs. în același mod în care monitorizați IPv4. În cele din urmă, aplicația client alege să utilizeze IPv4 sau IPv6. Când unul dintre protocoale se întrerupe utilizatorii dvs. vor fi afectați. Fiabilitatea IPv6 este la fel de critică precum fiabilitatea IPv4 pentru experiența utilizatorilor dvs.

Diferențele cheie dintre IPv6 și IPv4

• IPv4 este o adresă IP pe 32 de biți, în timp ce IPv6 este o adresă IP de 128 biți
• IPv4 este o metodă de adresare numerică, în timp ce IPv6 este o metodă de adresare alfanumerică
• Biții binari IPv4 sunt separați printr-un punct (.) În timp ce biții binari IPv6 sunt separați prin două puncte (:)
• IPv4 oferă 12 câmpuri antet, în timp ce IPv6 oferă 8 câmpuri antet
• IPv4 acceptă difuzarea în timp ce IPv6 nu acceptă difuzarea
• IPv4 are câmpuri de checkum în timp ce IPv6 nu are câmpuri de control
• IPv4 acceptă VLSM (Virtual Lnet Mask Subnet), în timp ce IPv6 nu acceptă VLSM
• IPv4 folosește ARP (Address Resolution Protocol) pentru a face map la adresa MAC, în timp ce IPv6 folosește NDP (Neighbor Discovery Protocol) pentru a face o adresă MAC